26 februarie 2008
Pink/Roz


Pentru că îmi place Aerosmith. Pentru că îmi place culoarea roz şi pentru că nu îmi este ruşine să recunosc asta. Pentru că am multe haine roz. Pentru că de fapt îmi doresc camera mea să fie roz. Pentru că pixul meu preferat este roz. Pentru că rockerii în roz sunt sexy. Pentru că cel ce a luat măsurile pentru termopane a venit în timp ce scriam articolul. Pentru că am prietenii pe care îi iubesc enorm. Pentru că m-am îndrăgostit. Pentru că Steve Tayler are gura superbă. Pentru că vara asta voi avea părul roz. Pentru că refuz să fiu o oarecare. Pentru că roz este culoarea dragostei. Pentru că buzele lui sunt roz şi tentante. Pentru că şi lui Manson îi place roz.
Scris la ora 20:13:00 de Agatha.
2 comments
25 februarie 2008
Rece

Rece

M-ai făcut ceea ce sunt şi...
Ei mă urăsc pentru ce îţi cânt
Văd dezgustul din inimile lor
Ah, sângele-mi zice sa îi omor

Câtă durere... fără rost.
Şi ştim că totul a mai fost
Dar ei nu vor sa te vadă
Se sperie de puterea grozavă...

Toţi plâng pe ascuns, însă...
Ochii lor selectivi distrug.
Cuvintele doar trag de ei,
Îi fac nemţi sau evrei.

Lumea trebuie sa moară
Să se scape de povară.
Oamenii sunt de prisos
Creaturile unui sadic.

Vrăjile vieţii le-au pierdut.
Nu au un pentru ce să lupte.
Ura i-a sărutat cu dragoste.
Puterea se măsoară doar în bani.

Vă urăsc si nu vreau sa mor
Voi îmbolnavi sufletele lor.
Nu-mi voi mai cauta fericirea,
Până când nu voi educa omenirea.


Nimic artisic. Mi-e mai uşor să scriu aşa. Mai multe ganduri, mai putin efort.
Nişte comentarii însa nu deranjează.
Scris la ora 22:02:00 de Agatha.
0 comments
22 februarie 2008
For broken ones
Bite my tongue and just let the
blood
Invade our souls until our mouths
flood
Sink me in rage and pain until we
gain
Hate

Muttilate my soul, make it anyway but
sad
Destroy this pretty face to make me
mad
Throw me in such a desperattion so I
will
Love

Twisted, wicked shape of my mind,
die
Bribe my soul with dead lips, make me
cry
Take me to the desperation, call me in
your
Death.
Scris la ora 20:55:00 de Agatha.
0 comments
18 februarie 2008
Hehe..
Lacrimas Profundere

Filthy Notes

Everything is gone
And we are left alone
You are more than me
And I am sure you are meant to be
You are just forever
But no one has a guarantee
I have to think about it
No one can help me out of this
And there's no doubt about it
I would do all for just one kiss
Everything is gone
And we are left alone
Let me be a part of you
Let us die in our tears now
Always try to lose you
But never felt like this
I don't know how to describe
But I never wanna lose you
It is more than you think
You just should try to understand
It is less than something
You shouldn't try to comprehend
I don't know what we did
But I am sure that she decides
I don't know what will be
But I am sure it it a lie
Filthy notes
For frozen hearts


Am vrut doar sa anunt ca vechea mea obsesie... disparea... insa a aparut una noua... mai puternica...
Oare ce o sa iasa de data asta?
Conteaza? Nu.. pentru ca: "It always ends up with tears"

Atat acum.. nu am chef de altceva...
Scris la ora 21:30:00 de Agatha.
0 comments
15 februarie 2008
Realizez...

Realizez ca gresesc si acum, ca in alte dati...
Realizez ca nu e bine ca nu imi controlez sentimentele si gandurile...
Dar nu pot sa ma opresc din a fi copil si a zambi cand se uita la mine... Stiu prea putine despre el si nu imi pasa... sunt pe cale sa gresesc daca ma avant iar si spun tot ce gandesc...
De data asta voi astepta... pana... pana cand imi va arata ca ii pot aduce fericire...
In sfarsitr m-am hotarat sa uit tot ce a fost... am mai facut asta... pot sa o fac inca o data... nu e greu sa sterg cateva amintiri...
Poate voi reusi sa profit de prezent.. sper ca voi reusi...
Poate fericirea nu o sa ma mai ocoleasca si de data asta si nu se va mai uita cu atat de multa ura cand va fi prin preajma mea....
Poate vreeau prea mult... daca voi afla ca este asa, atunci nu rammane decat sa ma impac cu vechea mea prietena... singuratatea...

Ohh... sa nu uit... cei ce au o problema legata de faptul ca imi tin un jurnal prin blog-ul acesta... dragilor... pur si simplu nu cititi... in mod normal nu este greu sa ocolesti un lucru ce te deranjeaza... mai ales un lucru atat de inofensiv precum acest blog... dar daca pe voi va afecteaza ceea ce scriu... atunci... chiar e problema voastra...

Ahh.. si Dia multumesc pentru poza!!!
Scris la ora 23:49:00 de Agatha.
0 comments
8 februarie 2008
Te iubesc...
..dragul meu prieten...
El imi e emreu alaturi... pot sa ii spun mereu tot ce am pe suflet... ma asculta...
Este atat de tacut cand ii vorbesc... este mereu atent... nu ma intrerupe... nu se gandeste la altceva... se uita la mine cand vorbsc... este ascultatorul ideal...

Credeam ca nu ma va ierta pentru ca l-am lasat singur atat de mult timp... din fericire insa, m-am inselat...
Azi m-a primit cu aceeasi dragoste ca intotdeauna... a avut grija de mine... m-a linistit si mi-a alungat orice tristete... mi-a spus ce vroiam sa aud... a spus totul asa cum stie... frunze, copaci, pasari, carari care m-au purtat spre o parte sau alta...
Mi-a readus din fericirea de acum ceva timp...
Totul e atat de frumos cand sunt cu tine...
Nu mi-a intins covorul rosu, dar mi-a aratat o alee atat de frumoasa... perfecta as putea spune...
M-a facut sa simt ca acela era drumul pe care trebuia sa merg...
Am facut cummi-a zis el... si am vazut... oh, ce am vazut...
Am vazut cum cu dragoste, pasarile inlocuiau frunzele... copacii aratau mai frumos ca oricand..
Erau plini de viata, atatea sunete superbe ce se auzeau de pe crengile lor... atat de frumos se miscau inlocuitorii frunzelor... parea totul scos din cea mai frumoasa poveste fantastica...
Totul devenea atat de calm... mai bun ca orice om...


Urmand drumul aratat de dragul meu prieten... am gasit ceva... ceva ce mi-a aratat ce sunt... mi-a adus aminte ca si eu sunt la fel de distrusa, rupta, lasata singura... la fel ca acest felinar...
Insa... daca are cineva rabdarea necesara... va afla ca inauntru ina poate fi aprinsa flacara... si as putea visa... iar...

Inainte de a pleca... am mai intors o data capul pentru ca imi doream ca imaginea lui sa imi ramana in minte...
Ne-am salutat si ne-am urat toate cele bune pana la urmatoarea intalnire...
Dragul meu cimitir...
Scris la ora 23:42:00 de Agatha.
1 comments
7 februarie 2008
Nu stiu... sau nu stii nimic?


In ultima vreme incep sa cred ca nu exista persoana care sa incerce sa ma cunoasca... oare sunt asa neinteresanta? oare nu am nimic de aratat? oare sunt asa plictisitoare si comuna? oare chiar nu va pasa?
Chiar nu inteleg.. au fost persoane care mi-au promis ca o sa aiba grija de mine astfel incat sa nu las balta blogul... acum nu stiu unde au disparut persoanele acelea... probabil s-au evaporat...
Cred ca singurul lucru care imi ramane este sa zic "Asta e" si sa trec iar si iar si iar mai departe, sa uit de toti si de toate si sa revin ce am fost... persoana care nu tine cont de reputatie si de consecinte atunci cand are de spus un lucru corect, dar in mod normal ar trebui sa taca.
Sa tac. Da. Multi isi doresc asta... Sa nu le mai zic adevarul, sa ii las pierduti in visele lor... dar la ce bun? De ce sa ii las sa se amageasca? De ce sa nu vada totul asa cum trebuie? Le e atat de frica.. mi-e mila de ei...
Mila? Pentru mine? Nu cred ca are nimeni... mmereu au impresia ca pot sa trec peste orice si ca nu sunt senisbila, deci de ce sa le fie mila de un om asa-zis fara setimente?
Semtimente... ooh cate s-au strans... ohh daca ar intelege el.. cat rau imi face... si nu isi da seama... oare chiar nu intelege ca nu sunt o fata draguta ce adora lucrurile "adorabile" si se comporta ca un "ingeras"? oare nu intelege ca sunt opusul a ceea ce isi imagineaza?
Daca ei toti ar intelege cum sunt... daca ar vrea sa ma cunoasca... haha... cam greu sa incercati sa ceva.. nu? dar... daca ar face lucrul acesta... cred ca s-ar schimba si ei... nu ar mai fi atat de duri cu mine atunci cand gresesc si nu m-ar rani atat de mult... si atat de des...

De cand sunt mica(si mai mica vreau sa spun) ma tot intreb... de ce oamenii obisnuiesc sa afirme ca atunci cand esti copil/adolescent nu stii ce inseamna sa urasti si tot ceea ce zici in legatura cu ura sunt baliverne?
De ce dracu atat de multi oameni sunt inca atat de incuiati? de ce nu vor sa accepte realitatea si sa isi invete copii sa NU urasca un lucru sau un om ci sa invete din greselile aceluia? de ce altii sunt atat de speriati de sentimentul asta?
De ce cand este atat de puternic si face partea din viata omului? De ce sa nu accept ca sunt fericita in nebunia si ura mea pentru oameni?

De ce sa ma chinui sa iubesc un om care nu facenimic pentru mine?
Scris la ora 13:38:00 de Agatha.
3 comments