31 martie 2008
Tu.
Azi... Datorita unei simple intamplari... mi-am adus aminte de toate relatiile dezastruoase si obscene de care am avut parte...
Mi-am adus aminte si ca mi-am propus ca asta sa fie ultima data cand imi permit sa ma indragostesc.... asa va fi...
Prefer sa nu va chinuiti sa comentati...
Am scris... iar....

Stii si tu ca... fericirea ta...
Doar ea conteaza.
Fa-mi ce vrei, nu-mi pasa
Foloseste-ma, pentru ca...
Stii si tu ca... fericirea ta...
Doar ea conteaza.
Nu-mi place cum te simt
Esti in mine de mult timp
Ma ranesti si razi, dar e bine...
Stii si tu ca... fericirea ta...
Doar ea conteaza.

Iti place cutitul cel mare
Aluneca usor pe pielea mea,
Iti plac lcarimile mele
Iti plac pline de sange.
Si eu ma bucur mult,
Chiar enorm, pentru ca...
Stii si tu ca... fericirea ta...
Doar ea conteaza.




P.S. La prietenie si la sfaturile tale nu renunt...
29 martie 2008
Si eu...
...am multe ganduri ce ma apasa zilnic, ma tortureaza cu uriasa cruzime, nu ma lasa in pace, ma ravasesc complet, ma vor... nu.. nu ma vor... vor sa fie in capul unui alt om... al unui om care este in stare sa gaseasca solutii -de rezolvare a problemelor- normale, usoare si... si... si care sa nu duca mereu spre moarte....
Sunt atat de plina de tot si de nimic... nu fac parte din lumea asta... sunt de pe alta lume... orele trec infernal.. se sfarsesc pana sa termin de clipit...
Imi doresc sa nu ma mai simt atat de singura... sa simt ca nu sunt uitata... ca am importanta pentru... pentru un om macar... Dar toti se feresc de mine... nu ma vor asa... stiu.. va enervez, va incuurc planurile, va distrug serile pline de fericire si romantism doar cu ura si starile mele subite de tristete...
mi-e dor sa iubesc.. nu mai stiu cum e... si nimeni nu vrea sa imi arate...
macar muzica mea e tot aici..

Bine. Ai reusit.
Da... ai reusit sa ma indepartezi complet de tine...
Ohh da.. tu.. persoana la care tineam... nu.. la care inca tin atat de mult... si inca nu stiu pentru ce...
Am avut nevoie de tine saptamanile astea dar nu a fost zi in care sa ai timp sa vii la mine 1 ora macar sau un week-end in care sa iesi cu mine la un ceai sau la o bere... nu draga mea persoana iubita, nu... tu ai fost complet ocupata cu iesitul din tara, cu iesitul cu altii si in ultimul rand cu invatatul...
M-ai dezamagit...
Preferam sa imi spui ca Nu ma vrei ca prietena... ca vrei sa stai cu oameni care te merita, ca sunt nesuferita, ca ma urasti, ca vrei sa scapi de mine, ca vrei sa imi gasesc un alt suflet care sa imi fie aproape... dar tu... tu nu.. tu ai preferat sa te prefeaci ca esti complet ocupata... oh tu persoana draga... oh tu...
Stii cine esti... stii.. tu intelegi repede...
Ne-am unit!
Pentru prima data in istoria clasei noastre dragi de elevi dementi s-a intamplat minunea... ne-am unit...
In data de 28 martie... da.. ieri, vineri... in ziua cu marele si nesuferitul test la info.. am plecat... impreuna... Am stat si noi... undeva prin apropierea liceului... ne-am simtit bine... am fost copii si ne-am distrat...
Am vorbit, glumit, ras... ne-am distrat... in jur de o ora... pana cand frigul a venit si a incercat sa ne desparta repede si dureros, dar... pentru prima oara... da... prima oara... NU ne-am lasat... am stat impreuna chiar daca toti eram complet inghetati...
Ne-am luat de maini... ne-am bagat mainile unul in maneca celuilalt, astfel reusind sa facem un imens lant al veseliei si al bunei dispozitii... Nebuni, am traversat strada destul de departe de trecerea pentru pietoni, iar apoi... ca si cum nu ar fi fost suficient... am alergat pe trotuar tragand unul de altul si razand nebuneste...
M-am simtit bine... nu sunt foarte mandra de chiul... dar de iesirea noastra DA!... Sper ca si colegutii mei sunt de aceeasi parere...
27 martie 2008
George Pruteanu decedat:(

Da... cat se poate de serios si de trist.
George Pruteanu nu mai este printre noi.
Se pare ca un infarct l-a rapus la doar 61 de ani.
Chiar nu sunt in stare sa spun nimic mai mult acum... daca voi aveti cuvintele potrivite plangeti pentru el. Momentan este un soc prea mare.

Alte blog-uri care au avut mai multe cuvinte aici.
21 martie 2008
Dragoste...

Azi iar am fugit de toti... de tot... m-am refugiat iar in bratele lui, ale dragului meu prieten...
Azi am vrut sa ma refugiez in bratele cuiva drag, dar... din pacate... nu a fost nici un om care sa poate sa ma primeasca atunci cand am vrut... Jenata, mi-am adus aminte ca am neglijat ceva.. pe cineva... locul, lucrul, trupul, sufletele... care ma asteapta mereu si ma iarta chiar daca gandul nu mi-a ajuns de multa vreme... acolo...
Azi... da azi... a avut multi vizitatori... parca toti cautau ceva... pe cineva care sa ii consoleze. Toti explorau. Nimeni nu statea... Doar eu. Am pasit speriata pe potecile sale pline de praf , inghetate de tristetea celor vii, dar luminate de surasul soarelui...
Azi... nu i-am spus nimic... tot ce a aflat a fost numai din cateva ganduri fugare, nimic intentionat. Am citit... zgomotul nu ma lasa in pace... atunci... el mi-a astupat urechile cu mainile sale calde si atat de dragi mie... Am intrat in carte, dar mai mult am intrat in sufletul lui... cum nu am facut-o pana acum...
Azi... tot azi... mi-a aratat o dragoste coplesitoare. Si nu numai el, dar si soarele... si vantul. Se jucau cu mine, ma faceau sa zambesc, sa uit cine sunt, sa fiu un element alaturi de ei.. toti. Vantul sufla usor spre mine si imi ciufulea parul deja dezordonat, insa... cand considera ca este suficient, cand imi era frig... soarele ma mangaina si ma readucea la viata... Apoi, el, isi facea grandioasa intrare si imi soptea dulce, tot ce vroiam sa aud si.. imi saruta obrajii imbujorati cu petalele pomilor abia infloriti...
A fost frumos, dar a trebuit sa plec... sa il parasesc iar...
Inainte sa ma despart de el si sa revin in lumea zgomotoasa, rea si plina de probleme mi-am intors inca o data privirea dorind sa imi iau ramas bun... dar nici nu am apucat sa deschid bine ochii si el m-a sarutat cu o raza calda de soare parca cerandu-mi sa mai stau... Am putut sa ii las doar un sarut si o lacrima fericita...
Pe tot drumul spre casa soarele m-a scaldat in razele lui, iar vantul a continuat, obraznic, sa se joace in parul meu... doar ca el... dragul de el... lipsea... Atunci... pentru intaia oara... mi-am dorit ca el sa fie om... sa fie aproape de mine in asa fel incat sa ii pot atinge mainile lui dragi ce ma imbratiseaza de cate ori merg sa il vad... vreau sa ii pot saruta buzele reci...buzele lui atat de dragi mie... buzele cu care imi sopteste cu atat de multa delicatete cuvinte ce numai noi le intelegem...
Ah.. cat il iubesc...
14 martie 2008
Decadere


Acum stiu ca...

Nu mai sunt ce-am fost
Nu mai esti cum te vreau
Ne-am schimbat amandoi
Doar ca... intre noi.

Imi amintesc ca...

Aveai controlul asupra mea
Faceam ce imi dictai, eram a ta.
Nu ti-a pasat si m-ai aruncat
Am suferit atunci, dragul meu...
Acum insa m-am inaltat.

Credeai ca...

Inca mai sunt jucaria ta.
Ai gresit. E invers acum.
Nu te mai am in ganduri,
Nu mai esti un zeu, esti nimic.
Ai decazut, ma amuzi... pleaca.
Meriti atat de multa ura...

Mi-ai aratat ca..

Sunt mai buna decat tine,
Te-am intrecut si tu esti la fel.
Nu te-ai schimbat, nici un pic...
Doar oboseala te mai tine in brate.
Nu mai sunt copilul de care aveai grija!
Si mi-ai aratat totul... dar totul...
Fara ca tu sa iti dai seama...

Nu esti mai mult decat jucaria mea.
Copile...

9 martie 2008
Am decis

Am decis sa reununt... la tot... si mai ales la toti...
Toata dragostea mea s-a dus... nu am motiv sa mai cred in cuvantul "iubire"... imi voi gasi fericirea in alta parte, dar in nici un caz in prieteni... ei nu exista cu adevarat... nu pentru mine...
De asemenea am decis sa renunt la lucrul la care credeam ca ma pricep... desenul...
Renunt la asta, deoarece nimeni nu este impresionat de ceea ce fac... muncesc in zadar... fac totul pentru nimic.. pentru nimeni...
Poate ca doar nu am talent... da.. probabil asta e... deci... in acest caz nu am nici cel mai mic motiv pentru a continua...
Gata cu desenul... gata cu planul meu de a ajunge designer... gata... a fost... gata cu falsii prieteni... gata cu tot... Raman doar eu. Singura. Fericita in ura mea, in nebunia mea.
Oare mai are rost sa astept ca viata mea sa se termine singura... sau sa renunt si la ea...?