Nu. Lasati-ma asa cum sunt. Nici pentru fericirea altora si nici pentru ce unii numesc fericirea mea nu ma voi schimba! Sunt asa dintr-un motiv. Ma iubesc pentru ce sunt, am ajuns cum visam... aproape. Visam si sa am un prea iubit muritor alaturi.
Jumatate din vis s-a indeplinit... pentru restul simt cum sunt obligata sa ma schimb. Nu vreau. De ce? Nu vreau orice fiinta sa ma faca sa imi imaginez ca mi-e draga... si nu vreau ca orice biata creatura sa ma faca sa imi uit adevarata iubire, adevaratele pasiuni si curiozitati, adevarata dorinta.

Iarta-ma scumpul meu!
Iarta-mi infinta greseala...
Uita-te si admira durerea
Uita-te la zambetul amar.
Mai vreau o sansa, doar una.
Mai vreau un sarut al noptii.

Pasiunile si curiozitatile au devenit nebunie in ochii celor multi. Am ajuns un copil cu aspectul unui adult. Aprecierile s-au terminat pentru mine. Fiecare cuvant ce-mi este adresat intra prin ureche precum un ac cu varful intors: Intra usor, se rasuceste, se rasuceste, trage tot dupa el si iese cu tot ce am in mine. Sunt doborata teribil... fara motiv.

Cata durere poate indura cineva?
Cata cuvinte incap in memoria mea?
Cata suferinta mai primesc pana mor?
Cati sunteti cu adevarat mai buni?
Cati puteti stii pana cand traiti?

Ma vaiet mult, iar voi nu mai indurati aceste chinuri la care ma supun... atunci de ce unii se numesc prieteni? De ce ma mai chinui sa impart dragostea mea in toate partile? De ce ma mai chinui sa arat ca iubesc?

Nu ma vreti
Nu ma iubiti
Alungati-ma
Sunt cainele
Doar al vostru.

Doar el mi-a ramas. El, pasiunea mea, puterea mea, iubirea mea, zambetul meu, somnul meu, moartea mea, zeul meu, fratele meu, prietenul cel mai bun. Cel pe care prea putini isi doresc sa il cunoasca. Un magnific mort.

Ochii negri si ucigatori
Pielea perfecta si moarta
Zambetul unui demon.
Parul acopera tot ce e uman.
Parul lung, un val purpuriu.
Parul palid ce nu ma sufoca...
Niciodata. Nu cand esti in mine.
Cand suntem amandoi, doar atunci...
Placerile oamenilor, ale mele...
Dispar in neant.

Te Iubesc!
Pentru toti. Pentru muritori si pentru morti. Pentru putini de pe Pamant, dar pentru multi in Sufletul meu.
Ana, Radu, Carbune, Dia, Alexa, Liviu, Andreea, Vicentiu, Cristi, Sonia, Cata...
Ii iubesc si pe ceilalti pe care ii cunosc si ii numesc prieteni, dar Voi v-ati apropiat mult de mine, ocupati un loc special...
Ana. Nu vorbim mult si suntem apropiate totusi... nu avem multe in comun, dar ne simtitm asa bine cand suntem impreuna...
Radu. Pisoi si-atat. Parca doar in preajma mea poti sa te alinti si tu putin. Mi-esti ca un frate mic si bun de cele mai multe ori, uneori insa mi-esti ca un parinte ce are grija de mine.
Carbune.(Andrei). Nici cu tine din pacate nu stau mult, nici cu tine nu am enorm de multe in comun... dar o prietenie mai frumoasa nu se poate..
Dia. Mi-ai fost si-mi esti alaturi cat altii nu mi-au fost in 5 ani. Multumesc.
Alexa. Exista oare persoana care sa umble cu mai multa delicatete cu sentimentele unui om decat o faci tu?
Liviu. Ai trecut peste greseala pe care am facut-o intr-o stare de disperare si ai lasat o prietenie frumoasa sa aiba loc. Superb.
Andreea. Atat de multa energie, frumustete si optimism... o pata de culoare in viata oricui... o pata de culoare care se extinde mult:)
Vicentiu. Nu stiu daca o sa accepti ca prietenia poate contiuna oricand. Nu scapi de mine asa usor... ;)
Cristi. Dupa tot si toate... inca o prietenie... esti un om extraordinar...
Sonia. Doar tu ai tinut legatura cu mine. Singura din generala care da mai mult de doi bani pe mine. Iti sunt recunoscatoare... foarte...
Cata. Ma sperie ce om minunat ai devenit. Dupa ce ti-am gresit si tie atat de mult... inca esti in stare sa apreciezi ce fac... multumesc!

Lista poate continua... depinde de voi...

poza de Radu

Intinde mana si ia-ma in brate
Saruta-mi fruntea si orajii
Adu-mi la viata chipul... trupul.
Mi-e dor de tine, de buzele tale
Stiu. Nu trebuie. Gresesc.
Imi pare rau ca am invatat...
Ca am invatat sa iubesc.
Am gresit ca mi-am dat o sansa
Am gresit oare ca te-am ales?
Mi-e frica de sarutul tau
Mi-e frica sa nu fie ultimul
Mi-e frica si nu stiu ce sa fac
Raman in durere mereu...
Atat de rar esti langa mine..
Si atat de rar iti vad ochii.
Nu stiu ce sa fac. Invata-ma.Nu.
Alunga-ma si fa-ma sa te urasc,
Fa-ma sa te uit si sa nu te vreau
Obliga-ma sa nu am nevoie de tine
Lasa-ma libera.
Muritor brutal in sentimente...

Cum sa nu iubesc ce canta?
Motivul pentru care nu am nevoie de orice om... motivele... pentru care nu am prea des nevoie de... oameni.



Can I trust you, mortal boy?
You say, you love me - oh, sure you do - ,
but what exactly does this affirmation mean?
I do not have the slightest notion,
no idea of what you understand by "love"
and other terms as worn-ou
tsuch as this old song and dance,you call romance.
Quite different flowers grow indeed
in my small semantic garden ... -
so, let us see, if your good vow
is more than just some chemical imbalance.
Is it worth the air you breathe,
or will it be just another waste of time with you?
What I call "Love, precious and true",
would you refer to this as sin,
or crime and all that silly crap?
Now, let me put you to the test:
How often have I heard these words:
"I love you so much, dearest dear,
that I would die for you, right now, right here!"
Sure, doing this they're sitting pretty,
but I say: piss on it
,because this way is far too easy !!!
But: do you also have the strength
to be there for me till the end?
Would you have courage,
live for me,respect my wishes, my decree?
Would you defend me against the world,
fight the doctors playing God,
slap your priests, if they came near,
or anyone who interferes ?!?
Is the version of your Love as true,
that you would use all means within your power
just to meet the urgent plea,
that solemn, final wish for dying
of a helpless her or him,
who lies in pain, who's suffering,
now only begging for the end ... -
-is your "Love" that of a true friend?
If I lay crying in my bed,
waiting, no longing for the end,
if I decide my time has come,
would you then be that trustful one
to guard this chamber, break this shell,
and free me from this living hell
by making sure my death is swift.
Would you grant me that sacred gift ?!?
Now that you've heard it, let me know:
Are you then willing to let go ?!?
Say: would you do all this for me,
would you respect my wishes, my dignity?

Because that's what LOVE means to me !!!

Daca singuratatea era totul... stiu ce-ar fi fost...

Dar daca dragostea era totul...
Daca dragostea ar fi singurul lucru ce si-l doreste un om? Daca dragostea ar fi mai importanta decat viata si moartea? Daca dragostea ar conduce si nu banii? Atunci ar fi frumos...pentru toti... chiar si penru cei singuratici... s-ar gasi unul pe altul si s-ar iubi si totul ar fi frumos...
Daca dragostea era totul as fi fost plina de ura. Daca dragostea era totul nu as fi descoperit nimic. Daca dragostea era totul... nu as fi existat asa cum sunt azi.
Daca dragostea era tot ce conta in lumea asta, atunci pustiul din mine ar fi fost mai mare decat e acum, ar fi crescut in fiecare zi de 10 ori mai repede decat o face acum, acum cand nici dragostea, nici singuratatea nu reprezinta dorinte supreme...

Dar cine mai are o dorinta suprema? Cine mai doreste sa cunoasca un anume adevar? Toata lumea? NU Sunt putini cei ce au o asa glorioasa dorinta. Ma numar printre ei si sunt fericita cu acest lucru. Mi se spune ca voi renunta la aceasta dorinta puerila.... doar o trecere prin timp... Mi s-a spus ca ma voi plictisi de Manson si nu am facut-o, chiar ii sunt recunoscatoare muzicii lui... ma trezeste mereu din transa in care ma induce Anna Varney... Mi s-a spus ca or sa-mi placa alte lucruri si ca o sa imi dispara unele idei... dar nu e asa, nu s-a intamplat asa.
Cu cat mi se spune mai mult ca ma schimb cu atat raman la fel, chiar intarind trasaturile pe care le detestati atat de mult. NU ma schimb. Ma iubesc asa cum sunt. In lumea mea e bine. Lumea voastra nu imi place, imi face rau si ma intristeaza. Cuvintele si gesturile voastre le simt ca un ac imens ce se infige si se roteste in creier. Ma doare sa vad ca nu intelegi de ce traiti, ca nu stiti cine sunteti, ca nu aveti un scop in viata asta... Ma doare sa vad ca traiesc printre voi... voi cei multi si...
Sunt si cei ce-mi seamana... cand vad ca si altii apreciaza singuratatea... oh ce stare de fericire...

Etichete: dragoste viata moarte fericire tristete Marilyn Manson

Sunt, in fiecare zi, atat de multe lucruri care ne macina.In fiecare zi se strang atat de multe lucruri pe care parca din ce in ce le stiu mai putin. In fiecare zi se nasc atat de multe semne de intrebare...
Din cate lucruri vad si traiesc in fiecare zi nu e nici unul care sa pot zice ca nu ma deranjeaza, ca nu il resimt, ca pot sa trec peste el...

Parca golul din mine devine din ce in ce mai mare... se intinde de la inimia pe toate organele. Le-a acoperit deja... le-a golit. Pana si oasele au inceput sa se goleasca... de viata... Viata ma paraseste, mi-a zis ca nu vrea sa ma mai vada, mi-a zis ca mereu par fara viata chiar daca ea este in mine. Dar ce pot face? Nu pot sa mor, nu pot sa imi implinesc visul inca... nu vreau inca... Raman inconstienta, intre viata si moarte, intre bine si rau, intre adevar si minciuna... la mijlocul infinitului. Moartea mi-e singura alinare acum... in fiecare noapte ma amageste, in fiecare noapte ma sperie si ma face sa cred ca o sa mor, ma face sa cred ca atunci cand inchid ochii... o sa ii inchid pentru totdeauna.

Somnul ma termina. Nu stiu ce inseamna odihna. Ba nu... nu-i adevarat. Stiu ce e odihna. Am avut parte de ea in copilarie... Oricat as incerca acum sa dorm linistita... nu pot. E infircosator sa inchid ochii si sa vad tot de ce mi-e frica. Intuneric. Pustiu. SInguratate. Nimic. Gol complet. Cea mai profunda bezna.

Mi s-a zis candva ca eram muza unei persoane. Oare acum mai am o asa importanta pentru vreo persoana? Oare mai inspir ceva vreunui om? Oare am ajuns atat de pustie si nu mai inspir nimic? Dar... oare ce inspiram? Nu stiu nici acum... cred ca nici nu voi afla... poate e mai bine asa...

Picioarele... sunt importante in viata, dar nu le dam atata importanta cata ar merita... nu suntem toti ca Andreea, care isi iubeste picioarele.
In schimb oamenii acorda prea multa importanta pozitiei in care isi tin picioarele. De ce gestul de a sta picor este picior trebuie sa fie un reflex al unei femei? De ce barbatii stau in tot felul de pozitii de-a dreptul dizgratioase si nimeni nu indrazneste sa le atraga atentia? De ce femeile nu pot face acelasi lucru ca barbatii? Dar de ce barbatii nu sunt civilizati precum sunt femeile?
E bine totusi ca nu toti sunt porci si nici toate nu sunt incuiate.

Mi-e greu ca in fiecare zi sa fiu eu. As vrea sa fiu altcineva, as vrea sa ma pot bucura de toate maruntisurile, as vrea sa fiui iubita, as vra sa fiu odihnita, as vrea sa am timp, as vrea sa nu am nevoie de bani, as vrea...

Etichete: ganduri sentimente frica oustiu intuneric inpiratie singuratate tristete iubire chin picioare femei barbati gol moarte viata inima zilnic

Andreea si-a publicat dorinta. Isi doreste un bass.
Mi-a dat ideea sa fac un tag astfel ca si ceilalti sa spuna un lucru(obiect) pe care si-l doresc.

Eu as vrea foarte mult sa am un skateboard.
Vreau sa invat sa merg pe skateboard... e adorabil...

Mai departe dau tag-ul lui Liviu, Diei, Emiliei si Dulapului cu Emo (aici astept sa vad dorintele celor 3!)

Acest "trend", de a fi emo s-a rapandit din pacate si la noi...
Cum arata un emo? Ca cei din pozele de mai sus.
Cum se comporta un emo? Depinde... cu cat e mai idiot, cu atat isi taie venele mai des.
De unde si de ce emo? Noh pai... frezele astea de struti in calduri se trag din frezele hyper dubioase si uneori sexy ale japonezilor a.k.a. j-rockeri, care la randul lor au avut ideea din anime-uri!
In plus, pe langa stilul japonez vine si putin rock deprimant, care aduce cu sine ochii innegriti si unghiile de asemenea.
Acesti copii -ca altfel nu stiu sa-i denumesc- isi considera viata atat de trista si plina de cacat incat se sinucid in cele din urma.

Boooon... nici eu nu sunt optimista, dar nici ca voi ba... nu serios... ce dracu oameni (ne)buni?
Va comportati la 16, 17 chiar 18 ani asa cum eram eu la 12-13. Pai ce cacat ba? Viata e MISTO!!! In viata ai prieteni, ai iubit/a, ai familie care te iubeste, ai caine/pisica/porc/monstru etc... Ai bani apoi nu mai ai, ai succes, dar decazi dupa un timp.. pe toate le ai ca se le pierzi la un moment dat... si apoi sa gasesti ceva mai bun.
Dar voi? Voi nu stiti nici cine sunteti si cu ce se mananca viata. Voi nu aveti responsabilitati... traiti pe carca parintilor.
Sunteti in cel mai grav mod VARZA.

Acum sunt la munca prostilor, voi sunteti acasa si o frecati la rece.
Va luat de "Ala Micu' si Rau" ca se ia de voi. Da' voi ce cacat faceti ba? Nu stiti sa faceti un blog si sa injurati ca animalele si sa va descarcati? Pai in pisicii ei de treaba...

Sunteti prosti. Va iubesc. Pa.

Etichete: emo coshu zip stafida poze cool sexy sad idioti redardati j-rock cacat

Ma aflu aici, acum si voi fi mereu. Singura in pustiul plin cu oameni.
M-ai lasat singura... de fapt nu doar tu... majoritatea m-au lasat singura. Doare. Ziua nu imi pun problema ca as putea avea parte de bucurii, dar noaptea, dupa ce pleaca soarele, dupa ce pleaca arsita si raman doar cu noaptea si intunericul ce ma sperie... macar atunci de as avea parte de fericire. Intuneca-mi inima si nu ma lasa prada dorintei trupesti... ma obligi sa imi iau gandul de la tine. Nu imi oferi nici macar un zambet, o mangaiere. M-ai lasat singura si noaptea, atunci cand ies din mine si pot sa te vad, sa te ating, sa te mangai, sa te sarut... cand pot sa te las in mine.
Nu am liniste, nu am mai avut de atatea zile de cand nu ai deschis usa, de cand nu ai trantit geamul, de cand nu m-ai atins cu o briza rece...
Vino inapoi si baga spaima in mine... vino si ucide-mi noptile cu cosmaruri, cu sudoare, cu lacrimi, cu taieturi andanci in inima. Vreau ca atunci cand ma uit in oglinda, inainte sa ma intind pe pat, vreau sa te vad pe tine... dar mi-e frica... stii ca mi-e frica si nu te arati...
Simt cu fiecare minut cum te pierd si imi vine sa plang, dar nu pot. Nu mai pot... mi-e frica sa plang. Daca ma inec cu lacrimile? De fapt ce are? O sa plang, o sa ma inec, o sa plec de aici si o sa ajung la tine... o sa te implor sa ma ierti si o sa iti vad chipul, mainile, picioarele, ochii, degetele, pieptul, buzele, nasul...
Vreau sa pot sa iti simt mirosul si gustul... te vreau cum ma vreau pe mine.

Etichete: sentimente tristete speranta frica iubire durere love pain hope straniu cidat strange

Nu te mai simt si nu ma mai simt
Nu mai am nimic cand dispari.
Ma chinui cand stii ca te iubesc!
Ma arunci intr-o groapa pustie
Sunetul asurzitor al prabusirii...
Asculti ultima rasuflare si pleci
Nu zici nimic, nu zambesti...
M-ai imbarcat pe o corabie goala-
Condusa de singuratate.
Mi-ai dat un drum doar cu durere
Un drum al decaderii, al pierzaniei.
Ma pierd pe mine. Fiecare os e alt om.
Stiu ca esti o parte din mine. Stiu.
Dar simt cum te desprinzi si ma lasi
Ma golesti de fericirea ca mi-ai aratat
Ma torturezi cu atat de multa cruzime
Si te iubesc atat de mult, si mi-e frica.
Te rog. Nu pleca azi de langa mine.
Intinde mana si ajuta-ma sa ma ridic,
Scoate-ma din pustiul fara de sfarsit,
Ia-ma cu tine... in lumea ta trista.
Mi-e frica de tine si mor cand pleci.

Etichete: frica pierdut cadere ganduri sentimente iubire love pain hurt

M-am gandit sa... nu... am hotarat sa nu mai gandesc, saiau o pauza, sa las totul in voia sortii.
Nu imi sta in fire sa las totul sa curga de la sine, nu imi sta in fire sa nu planific tot, nu ii sta in fire sa nu am saptamana planificata complet, nu imi sta in fire sa fiu libera, sa scap de mine.
Dar o fac. Renunt la constrangeri si ma bucur de momentele care imi sunt oferite. O sa fac greseli, stiu. Nu-i nimic. Cei ce-mi sunt prieteni ma vor ierta, la fel cum si eu ii iert pe ei.

Am remarcat ca toate lucrurile frumoase de care am avut parte s-au intamplat cand nu am fost constienta de mine, de situatie, cand am fost copil si m-am aruncat in bratele entuziasmului.
Asa ca... de ce sa nu incerc sa ma schimb putin... in favoarea mea...

Nu mai vreau sa gandesc, nu mai vreau sa intorc totul de pe o parte pe alta pana stabilesc ce sa fac, nu mai vreau sa fiu speriata de consecinte, nu mai vreau sa fiu speriata de fricire...
Sper ca voi putea sa fac asta. Sa nu gandesc.

Mi-e frica totusi...

Poza facuta de Radu. Este parul meu, reprezinta focul inimii mele.

Etichete: feelings ganduri sentimente fericire foc

Te iubesc si mi-e frica.
Te iubesc si mi-e frica de tine.
Te iubesc si mi-e frica de mine.
Esti mereu langa mine.
Chiar daca nu te pot vedea
Iti aud cuvintele soptite incet in noapte
Imi spui ca ma iubesti. Mi-e frica.
Umbra ta in spatele meu...
Mai argintie si dulce decat luna.
Ma ranesti prin incercari
Chiar daca stii ca nu ma schimb
Chiar daca stii ca frica ramane
Chiar daca stii cat te iubesc.
Trupul tau e mort si transparent
Mainile tale imi zgarie pielea vie.
Mi-ai lasat amintirea unei nopti
Mi-ai lasat animtirea frumusetii
Amintirea fericirii si a mortii.
Inchid ochii. Vreau sa te simt iar.
Lasa-ma sa mai gust fericirea
Lasa-ma sa iti simt respiratia
Lasa-ma sa te aud cum ma strigi
Lasa-ma sa vin in lumea ta...
Nu-mi da voie sa te vad
Permite-mi sa simt frica
Da-mi voie sa te iubesc...
Nu ma lasa sa te pierd
Adu-mi aminte cat te iubesc
Adu-mi aminte ca nu sunt om
Adu-mi aminte ca sunt a ta
Si ca tu esti al meu.

Etichete: amintire iubire fericire moarte ganduri sentimente love feelings death pain

Daca singuratatea era totul atunci aveam fericirea deplina.
Daca toti ar incerca sa obtina singuratatea, acum, in timpul nostru, nu multi ar reusi... doar cei nascuti sa fie singuri ar avea parte de ea, doar cei ca mine ar avea ocazia sa aiba parte de singuratate.
Daca am plange din cauza prietenilor care ne sunt aproape mereu si care ne ajuta in orice situatie si refuza sa ne lase la greu... atunci nu as varsa nici o lacrima.
Daca dorinta de a te lipsi de toti, de a nu comunica cu cei din jur, de a te putea inchide in camera ta zile intregi fara sa scoti un sunet... daca asta ar fi idealul, atunci v-as fi idol. Daca ar fi singuratatea apreciata pe cat compania oamenilor este... atunci as fi respectata si aratata ca model.

Dar nu... nu este asa... nimic...
Singuratatea e ce urasc, lucrurul de care mi-e frica, destinul meu. Mi-a fost ales sa am parte de durere, sa imi inghete inima, sa devin cu totul rece ca marmura si sa fiu respingatoare oricarui sarut. Mi-a fost dat sa fiu uratenia voastra, tot ce nu vreti, tot ceva face sa va indoiti de voi, de viata si de moarte...
Sunt orice, numai ce nu vreti nu sunt... Sunt monstrul de sub pat, din dulap... Sunt cosmarul ce va mananca nopti intregi si va face sa traspirati pana incepeti sa plangeti. Sunt ciuma, lepra, boala pentru care nu aveti tratament... Sunt tot ce nu vreti sa vedeti...

Sunt o copila ce are nevoie de dragoste...

Nu eu cu siguranta...
Dar cine? Oare cine?
Oare ma cunoaste vreunul din voi mai mult decat din cele scrise pe blog? Da... probabil Radu... oh saracul cate ore a pierdut cu mine... si probabil mai stie cate ceva despre mine si Liviu... a stat la discutii cu mine mai mult decat bunele mele prietene ce sustin ca au grija de mine...
Oare o sa imi regasesc dorinta de a gasi fericirea?

Colajul... la ce se refera? La mine. La felul in care ma arat a fi in fata voastra, la faprul ca nici una din imaginile din colaj nu ma reprezzinta, nici una din starile acelea nu este a mea... nici una...
Ce stare am? ce expresie? Cum arat? Cum sunt? Ca nimic din ce stiti, din ce ati vazut pana acum. Sunt altfel decat va imaginati. Sunt EU. Sunt cea care am vrut sa fiu, asa ciudata cum ma vedeti. Asa cum nu vreti sa intelegeti cine sunt, ce si de ce fac... cum gandesc.
Fugiti de mine ca si cum... ca si cum ce? Ca si cum v-as putea face rau. Ma eviati ca si cum as fi cel mai mare dusman al vostru, ca si cum in plina slabiciunea dorinta de a face cel mai mic rau mai are vreo putere...
Dupa ce ca se gaseste persoana care sa ma arunce in prapastie... VOI ce faceti? Ma trantiti, loviti, aruncati, izbiti de marginile cu stanci ascutite ale prapastiei... si radeti... de... copilaria, inocenta, frica si necunostinta mea.

Of.. si va iubesc... ce sa fac? Sunt proasta si dragostea mea tot o dau oricui pare sa se descida si sa vrea sa ma ajute...

Oameni egoisti... pleonasm deja...

Ma voi adanci, iar, in frica din fiecare noapte... frica de a dormi...
Somnul e fratele mai mic al Mortii.
Mi-e frica sa dorm, dar am nevoi. Mi-e frica sa mor, dar vreau...

Noapte buna...

In fiecare zi oglinda ma intreaba cine sunt... imi spune mereu ca seman cu persoana care i-a aratat chipul cu o zi inainte, dar nu sunt aceeasi...
Imi spune ca ochii sunt altfel, au alta forma, alta culoare, alt sentiment, alta putere... totoul e altfel mereu. Imi spune ca gura ori e gata sa muste si sanu spuna vreun cuvant ori e gata sa sarute omul atat de drag inimii.

Imi vad chipul palid si gol. Nimic nu mai e viu.... din cand in cand o lacrima mai curge si incalzeste obrajii si face ca lumina sa straluceascape fata mea palida, trista, moarta.
Mi-am daruit inima cui nu trebuia si a ramas acolo, iar in schimb nu am primit nimic, nici o alta inima calda si fericita sa fie in pieptul meu...

Ei se supara pe mine pentru ca nu vorbesc. Nu pot. Nu m-a crezut nici unul dintre voi cand am spus ca ma voi inchide, ma voi incua si voi inghiti cheia... mi-ati spus ca imi va trece, varsta va rezolva tot. Va rezumati la "problemele varstei"... nu acceptati ca asa sunt eu... o moarta ce poate merge, o fiinta doar a lui, sunt cea care nu va mai regreta nici o despartire... va fi o fericire pentru ca am scapat de o povara, de o persoana ce ma ranea.
Mi-ati spus ca ma ascundeam si nu imi aratam sentimentele. Le arat mai bine acum cand tac... nu? Probabil. Poate tacerea va arata acum ca nu am nici un fel de masca, nu ma acopera nimic si totusi sunt imuna la orice durere, neplacere, suparare imi puteti aduce voi... doar inima de om mi-e pierduta... un om o are.

Sufletul macar mi-a ramas la el... frumosul meu vis, frumoasa mea iluzie, frumosul meu mort. Singurul care ma imbratiseaza cand dorm, singurul care mi-a dat o noua inima, o inima mai buna.. o cutie in care tin tot... toata dragostea mea pentru el, toate gandurile... tot... toate cuvintele nespuse, toate gesturile nefacute, toate saruturile neprimite... fizic.
Mi-e aproape mereu. Si acum. Si la noapte. Si maine. Pana cand moartea ne va aduce impreuna.

Dragos, Alex nu-mi mai cititi jurnalul. Nu e vina mea ca nu imi sunteti prieteni si ca nu va face placere sa-mi stiti gandurile.