
De cateva zile tot vroiam sa imi descarc gandurile. Mi-a fost greu sa scriu un articol intreg. Am cateva inceputuri de articole, dar sunt bune de sters...
Am inceput sa devin obsedata de fericirea altora... cred ca nu e prea normal...
Ma deranjeaza ca prietenii mei, da, cei la care chiar tin... se simt bine! Poate nu extraordinar, dar mai bine decat mine. Cei mai multi din ei sunt fericiti in relatiile lor atat de frumoase, atat de dorite, atat de... perfecte.
Ma bucur enorm pentru ei, dar sunt geloasa.
Frumusetea pe care o emana aceste cupluri e de nedescris. Nici o femeie si nici un barabat singuri, oricat de frumosi, oricat de minunati ar fi nu ar putea sa emane atat de multa splendoare.
Vreau sa fiu si eu ca prietenii mei.
Singuratatea are multe parti bune, dar cele rele sunt dureroase si ma fac sa plang si sa ma inchid in mine si mai mult decat de obicei. Imi place cum sunt asa. Din exterior sunt superba, par chiar fericita, dar nu isi pune nimeni problema ca as putea sa fiu complet... daramata...
Imi doresc sa ma gaseasca cineva, sa ma ridice din drumul asta plin de praf. Imi doresc sa fiu a acelei persoane pentru totdeauna... si inca o zi.