
Acum, 2010.
Anul trecut a fost dezgustator. Plin de tot ce nu am vrut si abia s-a atins de dorintele mele.
Nu vreau sa povestesc nimic din ce nu mi-a placut. Nu vreau sa imi aduc aminte. Adio an al nenorocirilor.
Acum voi fi nevoita sa imbratisez acest nou an al durerilor si singuratatii.
Trebuie ca de aceasta data eu sa imbratisez singuratatea si nu sa o las pe ea sa ma stranga in mainile sale enorme.
Voi ramane asa cum trebuie sa fiu: singura. Voi reunta la a dori cu atata ardoare compania celor vii, voi controla dorinta nestavilita de a comunica si nu voi mai avea loc nicaieri. Le voi crea iluzia ca sunt inca la fel, dar ocupata. Voi pleca dintre toti.
Vrea sa ramanem doar noi trei. Eu, tigara aprinsa din scrumiera si o carte.
Nu, nu trebuie inteles gresit! Va mai fi loc si pentru altii, mai ales pentru cei ce nu comunica doar cu trupul, cei ca mine.
Oamenii ma indurereaza. Neincrederea lor este covarsitoare.
Mi-am oferit prietenia. Nu am primit mai mult decat ospitalitate. Imi ofer dragostea si fericirea de a exista langa o persoana. Teama de a imi raspunde cu aceleasi sentimente este evidenta, dureroasa, dar atat de cunoscuta...
Ce vreau sa fac in acest an? Probabil nimic special... dar...
-vreau sa fumez mai putin
-vreau sa nu mai fiu o cheltuiala in plus pentru cei din casa
-vreau sa slabesc asa incat fusta pe care o ador si imi e mica sa ma incapa
-vreau sa am cateva expozitii de pictura
-vreau o camera foto buna
-vreau sa o depasesc pe acea roscata urata prin frumusetea si talentul meu.
Atat pentru moment.